joi, 3 decembrie 2009

Constatare

Ei ne au spus ca viata nu este un basm. Deasemenea si-au argumentat parerea lasandu-ne sa dam cu capul de bara de sus ca sa intelegem idea.Atunci puteti sa mi explicati si mie de ce noi inca cautam personaje fictive?
Ok probabil pentru voi nu are sens intrebarea dar hai sa o luam cu inceputul.
Basmele/legendele –intodeauna in basm/legenda protagonistul e blond sau brunet cu parul lung,ochii verzi sau albastri(nimic comun, ca sa iti fie mai greu sa gasesti) ,protagonista deasemenea trebuie sa aiba parul lung (spune ti-mi voi ce basm ati citit in care tipa sa aiba in descriere parul mai scurt de nivelul umerilor),pielea alba ca laptele (ca deh ea trebuie sa fie simbolul puritatii),par in general blond sau roscat ,extrem de rar ‘negru ca abanosul’ (dar e bine si asa ,cu cat mai mare e contrastul dintre piele si par cu atat mai mult stimuleaza atentia cititorului)si buze sangerii(iara faza cu contrastul desi mie deja imi formeaza idea de vampa).
La imbracaminte e usor pentru protagonist,n-o sa l imbrace nimeni in chilt ca atunci nu am mai trata problema unui simbol al frumusetii venerata de ani si ani ci am tratat o ca pe o gluma,e pur si simplu hazliu sa vezi un tip imbracat in fusta daca nu ti se spune de la inceput ca este o legenda scotiana—nu,el va ramane mereu la patantaloni ,lucru ce nu l va impiedica cand are de savarsit faptele eroice.Protagonistei in schimb ii se ridica o problema,caci vedeti voi,nu stiu de ce mereu pentru tipi idealul frumusetii feminine este invesmantat intr-o rochie ,alba,vaporoasa,cu forme unduitoare eventual umerii goi---da,suna a idee de rochie de mireasa---atunci hai sa tratam altfel problema. O vedem pe protagonista in intamplarile sale zilnice.Saraca,orfana,asuprita de mama vitrega, hoinara, zeita sau zana a padurii ,nu o vei vedea niciodata intr-un tricou si pantalonasi trei sferturi cu cizme(am zis asa ca sa fiu finutza...mai mult ca sigur nu o vei vedea intr-un tricou larg si blugi)
Cat despre caracter, asta e simplu de tot. Atat personajul pozitiv masculin cat si cel negativ masculin sunt super indragostiti de personajul feminin. Protagonistul este intodeauna bun si curajos si istet ,cu o inima de aur ,romantic,etc. in timp ce protagonista este o fire desi isteata,este extrem de tacuta,timida, misterioasa,delicata,pura ,inocenta (asta pentru basm) pentru legenda in schimb ii se atribuie calitati supranaturale,pe care nici cu toata vointa din lume nu le poti stapani ..sau nu pe deplin

De aceea dragii mei se numesc acestea basme ,legende,pentru ca iti prezinta fapte eroice ,din care ai putea invata ,pe care posibil le ai putea savarsi dar si personaje care din punct de vedere fizic si psihic in lumea in care traim , greu de atins,nu imposibil ce i drept,dar probabil nu poti sa le atingi pe ambele in acelasi timp.
In plus in lume sunt zeci si zeci de mii de caractere interesante ,unice ,departe de cerintele unui basm care te pot atrage care iti pot schimba si tie un pic mentalitatea. Gresala scriitorului primului basm a fost ca si a dorit atat de mult sa creeze o frumusete unica din punctul sau de vedere in cat a uitat ca cea ce cu adevarat poti sa simti ,cea ce cu adevarat poti sa atingi ,persoana pe care cu adevarat o intelegi,sau pe care nu o intelegi (dar care te fascineaza,pentru ca trebuie sa fi deschis la nou,altfel n-ar mai fi nici o evolutie),mirosul de tei salcami care iti intra pe geam intro zi de vara adus de o pala de vant,si incercarile zilnice ale vietii asta inseamna cu adevarat frumusetea,pentru ca intodeauna cea ce te a incantat si a fost real ti a dat un sentiment mult mai puternic de bucurie decat ceea ce ti au citit ai tai intr-o carte cand erai mic.
Nu cert pe nimeni.Nu invat pe nimeni . E doar o constatare. Mi se intampla si mie uneori sa vad pe strada,acum tot mai des ,tipi cu parul lung si ochi necomuni si nu pot minti sa spun ca nu imi plac..pentru ca si eu ca mai toti cand vad ceva ce aduce usor usor doar cu cateva litere ,cu cateva descrieri cetite undeva demult ma apuc sa visez. Dar asta nu inseamna ca ii ridic pe un piedestal si spun ca m-am indragostit sau ma comport cu ei ca si cum ar fi personaje fictive,naluci sau greseli de montaj ale vietii care mai devreme sau mai tarziu au sa dispara. Inca ceva ,pana nu discuti cu ei si afli cum gandesc nu face asa ceva,nici dupa,pentru ca risti sa transformi adevarul in fictiune ,sa te indepartezi astfel de respectiva persoana doar pentru ca o crezi mai buna,mai inteleapta mai altfel,viata ta mai comuna,etc...duce la obsesie(o iar din astea scapi cu greu).Nu frate toti suntem egali ,unii citesc mai mult, altii viseaza mai mult, unii sunt realisti ,alti doar optimisti.Eu intodeauna cand am indragit un mod de gandire am preluat ce am vrut si putut din el, dar nu am pornit cu premiza ca e mai ceva decat mine.Ba nu,odata,am trecut si prin toate cele de mai sus ,dar eu ca multi altii am dat cu capul de bara de sus si mi am invatat lectia.Viata merge inainte. Noi sanatosi sa fim si sa nu mai dramatizam atat.
Nu am zis nimic e doar o constatare.