Lut

Un zambet, o imbratisare, un salut
Se sparge o amintire din lut...
Doua vorbe , un fum si o cafea
Pe ritmuri de primaveri pierdute
Inima unei hipioate inca valsa
Vin si lac, muzica si rosu aprins... culori acum mute.
Vrea sa stearga ceea ce nu poate fi sters
Si sa inteleaga ceea ce nu e de inteles
Vrea ca pe zmee-- sa lege anii si sa-i aduca inapoi.

Atunci cand te pierzi intr-o lume numai a ta
E greu sa gasesti drumul de evadare din ea.
Frunze,un felinar,un drum cu fum cusut...
Si te zgarie o amintire- un ciob de lut.
Scari de miliarde de secunde solide
Si sfori de memorii fluide
Zmee spulberate de vant
Corbi de ani inecati in gand.

Pierdut in lumea ta de rosu aprins
Aiurand pe carari de primavara ce demult s-au stins.