Studiu de caz

Prolog

Azi mi s-a intamplat ceva ce mi-a inseninat ziua , dar cum nu e o intamplare..ci un sentiment nu poate fi descrisa in termenii cu care 'lucrez' de obicei.Daca as prelucra sau transforma in cuvinte un sentiment probabil ca l-as stirbi sau l-as lasa schiop,spuneti-i cum vreti . Nu ma astept sa intelegeti prea multe din aceasta idee ,pentru ca eu asta fac in genere ,iau sentimente si le transform in cuvinte.Problema e ca sentimentele 'profunde' sunt mai usor de manevrat,de modelat ,fara sa le distrugi..dar in momentul in care ai doar o particula de bucurie pura , o vei pastra cu deosebita grija,acolo unde nu exista loc de restaurare sau remodelare.

Asa ca azi doar voi expune niste idei ce mi-au trecut prin gand in timp ce asteptam tramvaiul ,spre casa,pe un peron aglomerat ,pe o banca semi-inzapezita, intr-o lumina difuza.

Acum am o umbra de speranta ca ,viata asta este doar o imensa piesa de teatru si ca, pe parcursul ei , personajele secundare , nu sunt doar personaje episodice si ca acestea vor mai intra in scena pentru ca publicul le vrea, pentru ca publicului ii este dor de ele.

Pentru ca exista un punct in mijlocul piesei cand personajul principal este ravasit , pierdut , crezand ca joaca intr-o comedie(tipic) englezeasca iar publicul,vrand sa vada deznodamantul piesei, are cerinta si puterea de a-i rechema in scena, fie si pentru cateva minute, pe acei actori secundari ,care ii restabilesc protagonistului echilibrul interior astfel incat acesta sa poata sa duca capodopera la finalul sau inaltator.

Astfel personajul principal se intalneste cu oameni ,pe care isi dorea de mult sa ii vada. Desi poate ei au evoluat, asta-i frumusetea conceptului de "cateva minute " -ca acesta nu realizeaza prea multe despre evolutia personajului secundar -care poate s-a transformat in personaj principal pe o alta scena - dar pentru protagonistul primei piese, el ramane doar acea farama de trecut de care el sa se prinda

Acel spatiu/loc din trecut in care totul pare acum ataaat ..atat de simplu.